JERTFA LUI ISAAC

ENEZA 22

  Atunci cand familia asteaptă un copil,bucuria inundă toată casa.Pregatirea camerei,patuțul,hainutele,toate trebuie sa fie pregatite inainte de marele eveniment.Dar in acelaşi moment,vine si teama de a nu pierde asa mare comoară care Dumnezeu a dat familiei.La prima febră,primele simptome rare,parintii se panicheaza,se pierd multe nopti lângă copilul drag,si linistea se intarce doar când pericolul a trecut.Teama părinților de a pierde copiii a fost tratată in mari productii cinematografice,cărti si documentare.

  Teama de a li se întâmpla ceva rău,deseori ,ne face sa fim super protectori cu copiii noștri.Fără indoială,cand o pereche aduce pe lume un copil,viaţa li s-a schimbat pentru totdeauna.Si teama de necunoscut,îi v-a insoti toata viata.Una din frazele cele mai des spuse de parinti e:"Aş da viața mea pentru copilul meu!"Si totul porneşte dintr-o dragoste imensă pentru copil inca din primul moment,cand vedem fețişoara lor mică.E dragostea care izvoreste din dragostea care Dumnezeu a pus in inima oamenilor,o frântură din dragostea Lui,si e un dar minunat care, El ne-a dat!

  Istoria de astăzi ne va ajuta sa intelegem evenimentul cel mai mare care s-a intamplat in istoria omenirii.E istoria care ne face să ințelegem dragostea absolută a lui Dumnezeu pentru omenire.Si cum planul Lui,a fost pregatit chiar de la întemeierea lumii.

  Avraam a trait cu 2000 de ani înainte de Hristos.Era un om credincios,chiar dacă familia lui era idolatră,si adorau dumnezei falsi.Si Avraam nu doar credea in Dumnezeu.El credea pe Dumnezeu.In Iacov 2:23 spune:"Avraam a crezut pe Dumnezeu,şi i s-a socotit ca neprihanire.Si el a fost numit"prietenul lui Dumnezeu".Nu stiu ce simpţi tu,dar eu mi-şi dori ca Dumnezeu să mă numească "prietenul Lui". 

  Avraam nu putea sa aibe copii cu Sara,nevasta lui,dar Dumnezeu i-a promis un fiu din Sara.Promisiunea era că din el urma sa iasa o naţiune importantă,datorită credinței lui.Dar Avraam nu a avut rabdare si inainte de vremea potrivita,a avut un fiu numit Ismael,cu roaba lui,Agar.Dar nu era fiul promis.Nu era promisiunea care Dumnezeu a facut-o.Si acum,Sara era in varsta,aproape 100 de ani.Avraam la fel.Era imposibil ca o femeie de varsta Sarei sa aibe un prunc.Dar intr-o zi,Avraam a primit o vizita importanta.Erau 3 barbati,care i-au adus o veste asteptată:Sara urma sa aibe un fiu.Chicoteala Sarei nu a ajuns la urechile lui Avraam,dar unul dintre cei 3 barbati(care era insusi Fiul lui Dumnezeu,insotit de 2 ingeri),i-a spus sa nu râdă.Mai simplu,sa nu se uite la corpul ei bătrân,pentru că într-un an urma sa aibe un fiu.

  Imaginati-va bucuria lor.Si stangacia Sarei,in a îngriji fiul ei.Pentru ca intr-adevar,au avut un fiu şi i-au pus numele Isaac.L-au iubit din toata inima,cum pot sa iubeasca niste parinti un copil atât de asteptat.L-au ingrijit,educat si ajutat in tot ce puteau.Inima lor creştea de bucurie,in măsura in care fiul lor se facea mare.Dar intr-o zi,Dumnezeu i-a cerut lui Avraam un sacrificiu neasteptat:pe iubitul lor fiu,pe Isaac.Ce o fi simţit Avraam in inima lui?Nu stim ,dar ne putem imagina.Era cea mai mare comoara care avea in lumea acesta.Era promisiunea cea mai frumoasa de la Dumnezeu.Si acum Dumnezeu îl cerea ca şi sacrificiu.Daca ni s-ar fi intamplat noua,poate am fi plans,strigat,tăvălit pe jos de durere,si judecandu-ne cu Dumnezeu:"De ce ,Doamne,de ce?"Dar Avraam s-a trezit dis de dimineată,a pregătit lemne pentru jertfa,un măgar,şi a luat pe fiul său şi doi slujitori.Si 3 zile a durat drumul pana la muntele Moria.3 zile in care Avraam era constient că trebuia sa omoare pe Isaac.Dar spune Evrei 11:18:"El căruia ii se spusese:"In Isaac vei avea o sămânţa care iți va purta numele".Caci se gândea (Avraam) ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti".Avraam era sigur ca Dumnezeu urma sa îl invieze din morti pe fiul său,dovada fiind si faptul ca slujitorilor lui le-a spus sa astepte pana vor coborî iar de pe munte(Geneza 22:5).Avraam credea pe Dumnezeu pe cuvânt,ca prin Isaac va avea mostenire.

  Ce tare batea inima in Avraam,cand se urca cu Isaac pe munte.Cum a fost cand Isaac a fost constient ca el era jertfa ?Cum a explicat Avaam:fiule,te iubesc mai mult ca si orice in lumea asta,dar Dumnezeu in care mă incred mi-a cerut sa te aduc ca jertfă.Si sigur El te va invia.Dar chiar si asa,inima lui Avraam era in durere.Nu stim ce a spus Isaac,dar stim ca Isaac ar fi putut fugi,ar fi putut să doboare pe bătrânul sau tată.Isaac cunostea pe Dumnezeul tatalui său,si vedea ca tatal său avea o credința adevarată.Si nu a fugit,ci s-a lasat legat.Si pe când tatăl ridica cuțitul,s-a auzit o voce din cer,care a oprit pe Avraam să omoare pe Isaac.Avraam a trecut proba.Nu era nevoie de sacrificiul final.Si Dumnezeu a pregătit jertfa.Avraam a ridicat ochii si a văzut un berbec încurcat intr-un tufiş.Si l-au adus ca si jertfă înaintea lui Dumnezeu.Dumnezeu nu vroia jertfe umane.A păstrat exculusiva pentru Fiul Său,care da,urma sa moară.

  Acum stim ca multi nu vor sa accepte aceasta istorie.Multi cred că Dumnezeu este un Dumnezeu nemilostiv,care permite ca un tată indurerat sa treacă prin aşa suferinţă.Dar a fost doar imaginea adevăratei suferinţe:DUMNEZEU TATĂL,A PERMIS CA FIUL SĂU IUBIT,SĂ SUFERE PANA LA SFARSIT,PANA LA MOARTE,SI MOARTE DE CRUCE!"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul Sau Fiu,pentru ca oricine crede in El sa nu piară,ci să aibe viaţa veşnică". Inima lui Dumnezeu Tatal suferea,vazand pe Fiul Sau iubit ,pe Fiul care a participat cu El la crearea lumii,si ne-a facut pe noi,fapturi rebele,care in pacatul nostru ne-am intors impotriva lui Dumnezeu,si care aveau nevoie de mântuire.Pentru ca Dumnezeu e Sfant,si pentru El ,singura formă de a ne socoti nevinovaţi era prin sânge nevinovat,cineva fără păcat.Si până când a venit vremea ca Hristos să moară pentru noi,mureau animale inocente.Aşadar,cum o să considerăm că Dumnezeu e rău,când a permis ca Fiul Său să moară,si nu a oprit suferinţa si umilinţa care a suferit-o El pentru noi?Si stiti ce a fost mai greu?Cand Dumnezeu Tatal si-a intors privirea de la Fiul Său,cand s-a rupt relaţia perfecta,cand Isus a luat pacatele noastre a tuturor.Pentru ca Dumnezeu urăşte păcatul.Stim cât de grav e păcatul,pentru ca pentru păcat a murit Fiul,sa ne impace cu Dumnezeu pe toti cei care ne recunoastem starea noastră.

  Cand Isaac suia muntele Moria,era un simbol a ceea ce avea sa se intâmple.Peste 2000 de ani,pe acelaşi muntele Moria,unde era contruit Templul si era orasul Ierusalim,era locul unde Isus urca cu crucea ,ca sa fie jertfit.Apoi,ca şi Isaac,Isus nu a protestat inaintea Tatalui.Isus a zis:"Totusi,facă-se nu voia Mea,ci voia Ta".Si Isus a acceptat sentinţa de moarte in locul nostru,din dragoste pentru o lume rebelă.A fost "Mielul lui Dumnezeu,care ridica pacatul lumii"(Ioan 1:29).Si Dumnezeu nu a oprit moartea Sa.Ci a permis sa se implinească pana la sfârşit.

  Cum am putea refuza asa dragoste?Cum am putea da spatele acestui sacrificiu?Intelegem ce inseamna mânia lui Dumnezeu impotriva celor care refuza Mana Lui intinsă?Intelegem preţul care a costat salvarea noastră?Daca azi ascultaţi Glasul Lui,nu impietriţi inima.Mantuirea,iertarea păcatelor o avem recunoscând că suntem păcătoşi si că Isus e singura forma de a primi iertarea păcatelor,crezând in moartea si învierea Lui.Asăzi,nu mâine ,accepta pe Isus ca Salvator al tău.

  Dorești ca învățătura Biblică,sa ajunga la cât mai mare număr de persoane?Ai dorința ca cei dragi ai tai,părinți,copii,bunici și oricine îți este apropiat sa audă mesajul Evangheliei?Da Like la pagină,și ajută sa ajunga la cat mai multe persoane!Mulțumim!